Istoricul localității Ruginoasa

Istorie Iulie 18, 2012

 

Ruginoasa este situată în partea de Sud-Sud-Est a Podișului Sucevei, subunitatea podișului Dealul Mare, în zona Șeii Ruginoasa-Strunga. Zona este caracterizată în general prin altitudini mai reduse decât podișurile, cu forme de relief domoale, favorabile așezărilor omenești, căilor de comunicație și activităților agricole.

Aflată la 60 de kilometri vest de municipiul Iași, între orașele Târgu Frumos și Pașcani, Ruginoasa are o origine veche, dinainte de anul 1600. Primul document care amintește de Ruginoasa este un hrisov din anul 1596 în care se vorbește de existența a opt case, înțelegându-se din text că satul mai cuprindea și altele.

Înainte de anul 1800 Ruginoasa era una dintre cele mai frumoase moșii boierești din Moldova de Sus. Prin întindere și bogații întrecea Stânca Roznovanului, de lângă Iași, Pașcanii Cantacuzinului și multe din moșiile lui Toderiță Balș. Malul stâng al Siretului, străjuit de un zid de culmi deluroase e secționat de “trecători” la Bucecea, intrarea Botoșanilor, și la Ruginoasa, intrarea dinspre apus a Iașilor.

Primele așezări s-au construit în partea de vest a satului, la locul denumit "Osoi", de unde locuitorii s-au retras, întrucât locul era arid și lipsit de apă, pe locurile unde este astăzi satul Ruginoasa. În jurul anului 1800 aici existau curțile proprietarului moșiilor - familia Struzeștilor. După tradiție, numele localității ar avea cel puțin două surse. Una ar fi că provine de la un păstor pe nume Rugină care s-ar fi stabilit prin aceste părți cu oile, dar în lucrarea Ruginoasa, Boris Crăciun menționează că "și astăzi în diferite locuri ale comunei se poate vedea, în special după ploaie, un strat subțire brun-roșcat care acoperă pământul, mai ales în locurile pietroase", numele provenind de la acest fenomen. Numele unui iaz existent în localitate - "Rugină" - apare și în documentele moldovenești din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, amintind și de o familie de mari boieri.

Astăzi, Ruginoasa se numără printre cele mai mari comune din județul Iași. “Poarta de cetate” e acum împresurată de o întinsă și mândră așezare, cu o istorie pitorească, bogată în fapte memorabile, care îndeamnă călătorul la popas și meditație. Privită din zborul păsării ori de pe colinele împrejmuitoare, localitatea pare o stea cu trei colțuri, în mijlocul căreia răsar, pe o mică ridicătură de pământ firesc aleasă, construcțiile istorice și religioase, alături de cele ale prezentului.

Din Comuna Ruginoasa, înființată administrativ-teritorial în 1968, în afară de satul cu același nume și care în decursul timpului a mai fost numit și Bugioaia sau Casași (Cosași), mai fac parte satele Dumbrăvița (sat menționat la 1671), Rediu și Vascani. Numele satelor Dumbrăvița și Rediu amintesc de existența întinselor păduri de altădată, care ajungeau chiar până în preajma conacelor boierești. Dumbrăvița vine de la dumbravă, iar Rediu înseamnă pădure mică și tânără.

Numele satului Rediu apare într-un document din anul 1862, dar conform lui Al. Obreja , se consideră că satul a fost înființat în 1772, chiar dacă nu apare în Recensământul lui Dimitriev din 1774.

În satul Vascani, numit în trecut și Ceapa sau Oncești, tradiția locală, întărește afirmația lui Radu Rosetti, care spune că întemeietorul satului a fost comisul Vascan, de unde și numele localității. Satul era împresurat de păduri seculare, alcătuite în special de stejari bătrâni, deasupra cărora creșteau tufe de vâsc. Potrivit legendei populare, de la numele acestei plante parazite s-a ajuns la Vascani. Istoria acestui sat aflat la 3 km spre nord-est de Ruginoasa este descrisă pe larg de Radu Rosetti în “Cronica Vascanilor” . Un vechi document despre Vascani datează de la 2 aprilie 1606 în care se spune că se vinde o parte din satul Oncești ”ce se numește Vascani”   La 2 mai 1608 un alt document amintește că un anume Rugină din Oboroceni și cu alte rude de-ale sale, pârăsc la domn pe Baciu Pitarul, motivând că ei ar avea dreptul la moștenirea acestuia. La judecată, domnul și sfatul dau câștig de cauza lui Baciu, care rămâne în continuare stăpân pe a șasea parte din Vascani. Dintre următorii stăpânitori ai satului și moșiei sunt cunoscuți: Ioniță Pisoschi, Dinu Feștilă, Ștefan Feștilă. Acesta din urmă a construit în anul 1816 noua biserică pe temelia unei vechi biserici. La Vascani au mai fost proprietari: văduva Elena Feștilă, Profira Strat, G. Strat și apoi generalul Alexandru Radovici, fost “ministru de rezbel” al lui Alexandru Ioan Cuza.

Urmărind harta din 1716 a lui Dimitrie Cantemir coroborată cu informații excerptate din documente, ne putem face o imagine aproximativă asupra procesului formativ al Ruginoasei. În nord, una din cele mai vechi unități administrativ-teritoriale era Țara Șepenițului (Terra Sepeni), adică teritoriul din jurul cetăților Hotin, Hmielov si Ţetina, constituită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, care se va împărți în ținuturile Țetina (numit Cernăuți de pe la 1457) și Hotin. La sud-vest, Șepenițul se învecina cu ținutul de mare întindere al Sucevei. Acesta cuprindea, în afară de bazinul Sucevei, și o mare parte a bazinului Moldovei (întreaga zona superioară și o jumătate din cea inferioara, unde se hotăra cu ținutul Neamț), precum și satele de pe valea Siretului, pană aproape de Târgul Romanului. Faptul ca nu a existat un ținut al Moldovei ( în regiunea celei de a doua capitale, Baia) și nici un ținut al Siretului dovedește că delimitarea administrativ-teritorială este posterioară domniei lui Petru Mușat (cca 1374–cca 1391), care și-a avut capitala la Suceava. Deși atestat abia la 1472, acest ținut este cel mai vechi din Moldova, sugerând, prin configurația sa, o expansiune de la nord spre sud și de la vest spre est. Într-adevăr el înainta în dreapta Siretului până în aproprierea orașului Roman (la Mircești), dar trecea și peste Siret, cuprinzând satele de la Călineștii de pe Molnița pană la Ruginoasa de lângă Târgul Frumos. De aici putem deduce că numele localității Ruginoasa apare chiar de la jumatatea secolului al XIV-lea. Doua documente vechi scot la iveala că Ivanco pitarul, fratele lui Stanciu pârcălabul, ar fi fost stăpânul Ruginoasei.

Cele mai vechi documente despre Ruginoasa datează din 21 februarie 1596 și 10 martie 1598 de pe vremea domniei lui Eremia Vodă Moghilă. Din secolul al XVII-lea posedăm mai bine de 20 documente care pomenesc de Ruginoasa. Interesante însă pentru noi sunt documentele care vorbesc despre stăpânirea unei parți din sat de către urmașii lui Ivanco pitarul. Aceste documente, datând din primii ani ai veacului al XVII-lea, sunt foarte importante pentru că ni-i prezintă retrospectiv pe stăpânii Ruginoasei din tot secolul al XVI-lea. La 10 mai 1603, Dumitru, fiul Bahluianului, nepot Maricăi, strănepot lui Ignat din Ruginoasa și Agafiei, fata lui Ivanco pitar, vinde moșia sa lui Nicoară logofatul, stăpânul Bolșevicilor și apoi al Stonicenilor. În același an, la 21 decembrie, Eremia Voda Moghilă întărește lui Nicoară logofătul cumpărătura făcută în Ruginoasa și a unei case din Oniceni – Vascani de la Dumitru Rugină. Nici Nicoară logofătul nu rămâne mult timp stăpân, deoarece face un schimb de sate cu Ionașco vistiernicul în 1617. Acesta din urmă dă moșia și casele fratelui său Iordache. La această dată, noul proprietar posedă a șasea parte din sat “cu heleșteu și cu mori în pârâul satului”.

În cronica lui Ion Neculce , avem câteva referiri la Ruginoasa. Stăpânind moșia de la Prigoreni (lângă Târgu Frumos), cronicarul a fost de multe ori oaspete la curțile boierești ruginoșene. Din relatările sale reiese faptul că încă din secolul al XVII-lea (poate și mai înainte) boierii stăpânitori și-au construit case mari și luxoase, exact pe locul unde apoi a fost înălțat palatul. În primul deceniu al secolului XIX, proprietarul moșiei Ruginoasa - vistiernicul Sandu Sturza - clădește un palat în stil neoclasic, ce avea să fie transformat mai apoi după arhitectura stilului gotic. Palatul avea sa devină reședința Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Între construcțiile istorice trebuie menționat și hanul de la Ruginoasa, precum și tunelul ce lega palatul de acest han a cărui intrări se mai văd și astăzi. Cei în vârstă istorisesc cum, copii fiind se jucau prin acest tunel.

Pe la Ruginoasa, de-a lungul vremurilor, au trecut numeroși oameni de vază: domnitori, mari boieri, scriitori istorici, diplomați, oameni politici. De la Prigoreni venea adesea cronicarul Ion Neculce; au fost găzduiți, în interioarele luxoase ale castelului, Costache Negruzzi și George Sion; în drum spre Iași, humuleșteanul Ionică al lui Ștefan a Petrei privește noaptea, din mersul căruței, zidurile tainice ale castelului; iar pe ultimul drum al Domnitorului Al. I. Cuza i-au fost alături: M. Kogalniceanu, V. Alecsandri, C. Bolliac, C. Negri, D. Gusti, P. Poni, iar mai apoi a fost des vizitat la mormânt de către N. Iorga, M. Sadoveanu, Tudor Arghezi. Între personalitățile care au marcat devenirea acestor meleaguri pot fi menționate: Ioniță Sandu Sturza (1762—1842) - domn al Moldovei în perioada 21 iunie 1822 - 5 mai 1828 Alexandru Ioan Cuza (1820—1873) - domnitor al Principatelor Unite (1859-1866) Gheorghe I. Brătianu (1898—1953) - istoric, om politic.